vineri, 3 decembrie 2010

Inca una...

    Sunt undeva departe dar aproape, undeva unde stiu ca am mai fost dar nu stiu exact unde, ma simt bine, e caldurica si parca totul e la locul lui! Timpul sta pe loc, totul e asa de inocent si parca nimic nu poate sa strice acest sentiment mirific...
    ...Stai! Se aude ceva... *beep beep beep.... WTF BOOOOOOOOOOM*!!!!!!!! Preluand controlul conshtientul in minte primul lucru este.. *FUTU-TI MORTII MATII DE CEAS!* Tresar si incercand sa-mi dreg vocea primele cuvinte care-mi ies pe gura sunt Bagami-ash pula. Inchid ceasul si ma pun la loc sa adorm incercand sa reajung in locul unde-am mai fost. Ma stradui sa dau de drumul spre locul mirific dar pe la jumatea drumului se mai aude ceva.... "Amza trezestete k intarzii la scoala!". E de-ajuns s-o aud pe mama ca-mi zice sa ma grabesc sa ajung la SCOALA ca deja sunt cu nervii la maxim. Trag de mine putin, ma ridic din pat cu dintii incleshtati de frig si nervi, iau si telefonul dupa mine si pana in baie nu deschid ochii. Ma aranjez cat de cat... termin, ies din baie si dau sa ma uit la ceas: 07:10.
   Suparat, obosit, posomorat, bolnav eu trebuie sa plec la scoala. Ma duc in bucatarie halesc ceva rapid, beau ceaiul facut de mama, ma imbrac iau ghiozdanul si dau sa fug spre penitenciar!  Cobor scarile-n graba,pun castile-n urechi, caut o melodie s-o ascult pe drum si sa ma mai trezeasca, dobor vre-o 3 vecini din neatentie si cu chiu cu vai intr-un final ies pe usa scarii. Surpriza, dau de cancerul de-afara si vantul care ma cutremura prin cele 30 hane care le am pe mine. Ma ia un frig cutremurator, inchid ochii pentru o secunda: "Trebuie sa merg mai departe, trebuie sa nu ma las doborat... CEL PUTIN pana la scoala; CEL PUTIN pana in banca mea de langa calorifer". Mai verific o data ceasul.... 07:23. CAND CACAT!!! ITI BATI JOC DE MINE?
    Fug spre statia de tramvai, trec gangul care duce spre strada si... SURPRIZA!!! Tocmai a trecut tramvaiul... Mama iar intarzii futu-ti dumniazou' matii de timp. Fug in statia de tramvai stau 10 minute in frig si insfarsit ma urc si ma indrept spre infern.
    Cobor intr-un final langa liceu, trag cu ochiul la ceas: 07:35! Aiurea! ...iar imi iau absenta?, si cu pasi rapizi ma duc spre celula penitenciarului meu. Intru in clasa, salut profa cu jumatate de gura, ma trantesc in banca, pun un caiet si-un pix de forma pe banca si intinzandu-ma pe banca incerc sa-mi gasesc o pozitie buna de dormit.
   Trece prima ora unde de obicei nu-i acord atentie, se suna, toata lumea revina umpic la viata iar eu tot cu capul pe banca sunt. Colegul de banca ma bate pe umar, deschid juma' de ochi, scot casca din ureche si aud "Hai ma afara la o tigara" bolborasesc ceva ce nici eu nu inteleg, ma mai fofilesc putin, colegul de banca pleaca-n fata, si-l aud pe tovarashu' Serafit de-odata rostind cuvintele magice: "Vii ma sa ne luam o cafea?". Dupa vreo 3 secunde dupa ce realizez si eu ce-a zis, ma ridic ca un zombie de pe banca si raspund adormit "Hai ca nu mai rezist...". Trag pe mine geaca, mergem la magazin cu capul in jos de parca suntem teleghidati, ne luam o cafea si mergem afara fara sa rostim nimic.
   Aprind tigara, iau o gura doua din cafea si parca acum sunt in stare sa scot niste cuvinte pe gura..."Ce-ai mai facut?". Si-astai inceputul in fiecare zii din saptamana pentru mine. Un ritual care ma face sa borasc numai cand ma gandesc la el si la cuvantul "Scoala", un infern care n-o sa se termine prea curand... o tortura care ma omoara in fiecare zii din ce in ce mai mult. Ca o ciumă care se raspandeste in tot corpul si pana-n maduva oaselor, o durere infernala care o sa se termine atunci cand "O SA FIU CINEVA IN VIATA", adica sa am propriul meu program, sa nu lucrez pentru nimeni si sa lucrez numai cand vreau! Suna extraordinar nu? Ei bine se va intampla odata si-odata pentru fiecare dintre noi! No pain, no gain. Nu?

Stay Green :).